IMPORTANT!

18. Construcțiile complexe (Complex Constructions)
18.1. Definiție
Termenul de construcții complexe se referă la constucțiile infinitivale, participiale și gerundiale, care sunt folosite de obicei pentru reducerea unor propoziții subordonate la părți secundare de propoziție. Aceste construcții sunt:
 

Acuzativ cu:

- infinitiv
- participiu prezent
- participiu trecut
 

Nominativ cu :

- infinitiv
- participiu prezent
Infinitiv cu for - to
 

Nominativul absolut cu

- infinitiv
- participiu prezent
- participiu trecut
- Construcțiile gerundiale
 

18.2. Caracteristicile construcțiilor complexe
18.2.1. Construcțiile complexe au caracter predicativ, deoarece între cei doi membri ai construcției:
elementul nominal (reprezentat de regulă printr-un acuzativ sau nominativ) și elementul verbal (reprezentat printr-un infinitiv, formă în -ing sau participiu trecut), există un raport predicativ implicit.
Forma nepersonală a verbului funcționează ca predicat al elementului nominal, dar această funcție este considerată implicită și nu exprimată, deoarece formele nepersonale nu sunt marcate formal pentru redarea categoriei de persoană. Caracterul predicativ al raportului dintre cele două elemente reiese din funcția acestor construcții, de înlocuire sau reducere a unor propoziții subordonate, deci a unor elemente sintactice conținând predicat:

18.2.2. Înfinitivul, participiul prezent și participiul trecut formează împreună cu elementul nominal construcții similare:

18.2.3. Deosebirile dintre cele trei feluri de construcții reies din modul în care este privită acțiunea:
a) În construcțiile infinitivale ne interesează acțiunea în sine, faptul petrecut, care este văzut ca încheiat:

b) în construcțiile cu participiul în -ing, acțiunea este văzută în desfășurare:

c) în construcțiile cu participiul trecut, acțiunea este privită ca un rezultat:

18.2.4. Funcțiile sintactice ale acestor construcții sunt următoarele:
1) complementul direct complex (construcțiile cu acuzativul):

2) subiect complex (construcțiile cu nominativul):

3) complement circunstanțial (nominativul absolut):

18.3. Construcțiile cu acuzativul
Construcțiile cu acuzativul sunt formate dintr-un substantiv sau pronume în cazul acuzativ și un verb la infinitiv sau participiu: care se află față de primul element într-un raport predicativ:

18.3.1. Acuzativul cu infinitiv
Verbele tranzitive urmate de obicei de un acuzativ cu un infinitiv sunt cele care exprimă:
a) percepția senzorială: see, hear, watch, feel, notice:

b) activități mintale: think, know, consider, expect, suppose, believe, imagine:

c) dorința sau intenția: want, wish, desire, mean:

d) sentimente: like, dislike, love, hate, prefer:

e) un ordin sau o permisiune: command, order, request, allow:

f) verbe cauzative: cause, make, have, get, induce, let:

g) verbe declarative: declare, pronounce, report, de obicei când subiectul este animat:

h) unele verbe prepoziționale: count on, depend on, wait for, hape for etc.:

Notă: 1. Verbele de percepție (cu excepția lui perceive), verbele let și make și verbul cauzativ have sunt urmate de infinitivul fără to:

2. Verbul help este urmat de obicei de infinitivul cu to în varianta britanică, și de infinitivul fără to în varianta americană a limbii engleze:

3. Unele verbe (cu excepția lui want de la pct. c) pot fi urmate și de propoziții subordonate introduse de that, între folosirea acestora și a construcției infinitivale existând anumite deosebiri:

(us - un substantiv animat)

(meeting - substantiv inanimat)

4. Acuzativul cu infinitiv este folosit după verbele care exprimă o activitate mintală mai ales în limba literară, iar infinitivul este cel al verbului be.

În vorbirea curentă, aceste verbe sunt de obicei urmate de o propoziție completivă directă introdusă de that:

18.3.2. Infinitivul cu “for - to” (The For - To Infinitive)
Construcția Acuzativul cu infinitiv este folosită după anumite clase de verbe. Un acuzativ cu infinitiv poate apărea și după un adjectiv sau substantiv, situație în care el este precedat de prepoziția for:

Notă: Există și câteva verbe urmate de prepoziția for, care pot fi folosite cu infinitivul cu for - to. Printre ele se numără: arrange, ask, hope, long, plan, pray, provide, ring, send, telephone, wait, etc.

Infinitivul cu for - to format din prepoziția for, urmat de un substantiv sau pronume în acuzativ și de un infinitiv cu to, care se află într-un raport predicativ față de (pro)nume:

Această construcție este întâlnită:
a) după adjective: (it is/was) necessary, advisable, imperative, impossible, easy, difficult etc.
b) după substantive: problem, subject, idea etc.
c) după unele verbe intranzitive.
Infinitivul cu for - to este utilizat pentru reducerea unor propoziții subordonate la păUți principale sau secundare de propoziție:
1) subiect real introdus de it anticipativ:

2) nume predicativ:

3) complement direct:

4) complement prepozițional:

5) complement circumstanțial de scop:

6) complement circumstanțial consecutiv: